Când am început să scriu, primele cuvinte au fost „nu știu”. Ce-i drept, mă tentează ideea de a le ridica la rangul de cuvinte principale pe acest blog - sunt cele mai sincere, de ce nu? Dar voi alunga repede acest gând și îmi voi reînnoi dorința, înlocuind-o cu nevoia de evoluare și autocunoaștere.
În momentul ăsta mi-ar plăcea să am puteri supranaturale, să reașez planetele așa cum ar vrea Ella. Cel mai sigur ar fi varianta ușoară dar nu și cea corectă. Am nevoie de mai multă putere și hotărâre pentru a-mi menține stabilitatea. Despre asta a fost vorba întotdeauna. Despre cum distrug ideile intruse și conduc în continuare spre o destinație necunoscută, păgână. Motivele care mă țin în top sunt mereu dăruite de către ea. Pentru că o iubesc așa cum știu că nu voi mai iubi pe nimeni. Ella. Ella a mea.
Nu contează în câtă siguranță aș vrea să plutesc, mereu sunt lovit de un val diabolic plin de îndoială. Ce mă chinuie este imposibilitatea schimbării, sentimentele ei ca stâncile de sub pământ, ce nu sunt numai pentru mine. Asta-mi ofilește speranțele și-mi fură zilele de mâine. Din fericire, tot această certitudine, mă învață să fiu atent, să-mi pot aminti, să mă bucur de moment chiar dacă și această bucurie poartă parfumul nesiguranței.
Cu timpul am învățat să iau viața așa cum e și să transform iubirea în scopul suprem.
Dragă Ella, cuvintele nu sunt pentru sufletul meu; sunt picături ce-ți decorează stâncile, sunt pentru tine, toate.
Daca ştii că sentimentele ei nu sunt doar pentru tine, atunci poate nu merită să-ţi doreşti să modelezi lumea după cum vrea ea; îţi va fi greu să o schimbi apoi când, poate, nu o să-ţi mai placă cum ai făcut-o...
RăspundețiȘtergere"Căci toți ucidem ce ni-i drag
RăspundețiȘtergereȘi-ntindem morții prada,
Unii ucid cu desmierdări,
Mulți cu priviri de-otravă,
Cei lași ucid cu sărutări
Iar cei viteji cu spada."