Cui ar trebui să-i mulțumesc pentru că ea nu are acel curaj amar care mi-ar spulbera lumea, împărțind-o în pagini rupte și rânduri tăiate? Încerc să evit subiectul divinității pentru că mi-aș autoironiza ipocrizia dacă aș reciti ce scriu. Vreau să mă bazez pe realitate, pe fapte, pe ce pot controla. Îmi amintesc din ce în ce mai des că în relația asta eu sunt frânghia care leagă realitatea de iluzii. De fapt, eu sunt realitatea în timp ce ea reprezintă prin naivitatea ei adorabilă, iluziile. Este singurul motiv pentru care noi, prin alăturarea explodăm într-o ploaie de neobișnuit, neprevăzut.
Trebuie să recunosc; întrebările banale rostite pe un ton inocent, ce înfloresc pe buzele cunoscuților atunci când mă văd privind-o, îmi oferă o satisfacție uriașă. În momentele respective, nimeni nu se simte mai împlinit. Apoi, nimeni nu se simte mai frustrat pentru că îmi este imposibil să explic motivul pentru care după toate cele întâmplate, suntem încă noi. Realizez în fiecare zi, cu din ce în ce mai multă duritate, numărul infim al șanselor care ne puteau construi prezentul în care trăim acum. E sărat, dar e dulce - e perfect.
Mă întorc. Ce s-ar întâmpla dacă într-o bună zi, odată cu primele raze ale dimineții, singura idee din mintea ei va fi legată de el? Pur și simplu ar uita de mine și de noi. Aș fi ceva ce demult a scris pe o plajă, ceva ce a făcut-o să reflecteze, ceva ce s-a șters cu primul val - primul val de hotărâre.
Dragă Ella, mă uit la tine cum parcurgi rapid rândurile cărții abia împrumutate de la bibliotecă. Nu știi, dar presupui că într-o zi te voi lăsa să citești această scrisoare online. Nu pot să-ți dau dreptate încă. Ușile pot rămâne închise până când tu vei avea un motiv destul de puternic să le deschizi - chiar și fără mine, știi cum. Până dimineață vom sta cu picioarele încolăcite, îmbrățișați. Dar acum și aici, nu fac decât să te privesc și să iau în calcul posibilitatea de a fi o ultimă dată când voi trăi această plăcere păcătoasă. Cum scriai tu acum multe luni: „atracția este cea mai păcătoasă culoare în care pot fi pictați doi oameni”. Greșeala Ella, era persoana căreia îi dedicai aceste cuvinte.
